Sunrise

October 22nd, 2006

Azi ma gandeam la cum ar trebui sa se resimta despartirile..exact asa..ca rasaritul.

Cum e rasaritul?

Ca atunci cand te ridici ditr-un pat cald, din asternuturi cu miros de piele si plapumi calduroase, cand afara e racoare, cand frigul te dezmeticeste. Imaginea devine mai clara, lucida; lumina e in continua crestere dupa intunecimea noptii; totul isi pierde mirosul pe care il avea in ziua de dinainte..e un miros nou, de jilav si de vant.

La rasarit te uiti la soare pana devine atat de puternic incat aproape te orbeste; rosul se pierde in lumina didminetii treptat.

La rasarit te scoli numai cu un scop..sa te duci la munka, sa prinzi lumina, sa-ti faci siesta. La rasarit ai cele mai tari cafele si unii dintre noi cele mai tari tigari. La rasarit capul ti-e inka gol de gandurile mizerabile ce se aduna treptat odata cu zgomotele dimprejur.

La rasarit iti faci planuri, toata ziua se desfasoara credincioasa inaintea ta. Iubesc rasariturile la care iti faci planuri de petrecere pt seara.

La rasarit faci dusuri reci ca sa trezesti si te imbraci in haine noi, cu mirosuri noi.

Tot atunci crezi in toate lucrurile pe care nu le-ai incercat si toate lucrurile care te-asteapta..iluzia unei zile intregi…una dintre cele mai frumoase iluzii ale oamenilor..ca daca mai au o zi intreaga ..orice este posibil, pot face totul: pot invata pt un examen, pot sa isi schimbe orasul sau locuinta, pot sa castige ce au pierdut cu o zi inainte, pot inlocui tot ce au pierdut cu o zi inainte, pot cumpara seturi noi de orice pt orice..cum ar fi creioane si stilouri cu care sa scrie un roman intreg intr-o singura zi, pot sa priveasca totul cu ochi noi si sa isi schimbe actul de identitate daca vor.

Unele femei chiar cred cu desavarsire ca pot slabi 30 de kile intr-o zi, sfarsesc orikum prin a slabi unul singur dar a se simti de o mie de ori mai frumoase.

Unele rasarituri sunt cu adevarat magie. Cele mai tari sunt alea in care zbori cu cafeaua in mana in fata calculatorului si te uiti la un film…trecerea dinkolo e atat de usoara. Deja la ora pranzului te simti ca si cum ai o noua viata.

Asa ar trebui sa fie toate despartirile. Un rasarit e de fiecare data cand o usa se inchide in urma ta, un rasarit e de fiecare data cand o pereche de ochi fug de ochii tai si pasii se indeparteaza tiptil, un rasarit e fiecare nota proasta, fiecare pereche noua de pantofi, absolut orice clinchet de pahare si mai ales masa de Craciun. Life goes on …..i am a little halo in search of sunrise.

4 Responses to “Sunrise”

  1. vese Says:

    ultimul paragraf m’a spart. daor pe el l’am citit… da. st lenes, da foooooaaaaaaaarte frumuos. vina budapestei? heheheheheh

  2. MiniTeknikus Says:

    Ce-ai patit vidro, iar ai luat-o pe coaja? De data aceasta de la cine?

  3. Brand New Friend Says:

    si zici c-ai fost in Vama Veche … :) ?

  4. Cris Says:

    Da..e vina Budapestei..ca e prea departe de Bucuresti…in rest..nu.
    Nu.nu mi-am luat-o pe coaja..spre nefericirea ta, Cosmine!hahha:))
    Da, am fost…ultima oara acum doi ani cred, sau trei sa fie?…nu mai stiu..

Leave a Reply