Speechless history
September 13th, 2006Azi vorbeam despre Romania cu un coleg de facultate ungur. Imi spune ca ar vrea foarte mult sa vada Carpatii. Dupa care…intrebarea zilei, peste sticle de bere:
- Couldn’t you give one back? Just one? Because we miss the mountains….
Jur ca din tonul lui glumet nu a reiesit decat una dintre cele mai triste mine pe care le-am vazut vreodata. Si romanii pot cauza umilinta.
Nu am putut sa ii raspund si nimeni nu a mai vb cateva secunde…lumea a tinut un moment de reculegere pt marsavii fara vinovati si pt inechitate.
September 14th, 2006 at 9:08 am
Eu cred ca rezolvarea problemei este eliminarea tipicului de gandire proprietar. Un munte nu apartine nimanui. Deci nici unei natii. Unui ungur din Budapesta ii este poate chiar mai usor sa mearga in Apuseni decat unui roman din Bucuresti, nu? Nu mai exista granite, aproape.
September 14th, 2006 at 1:15 pm
Asta e o pb mult prea fragila ca sa o acoperi cu un gand general, chiar daca gandul e simpatic. Din pacate..chiar daca tindem, nu traim inca intr-o era cosmopolita, nu suntem cetateni ai lumii. Din punctul meu de vedere..s-ar putea sa nu fim niciodata.
Asa i-am zis si eu dupa..i-am zis..’well..we got Schengen now, don’t we?’..nu mi-a raspuns nimik.
Nu se pune pb in termenii gandirii proprietare..ci in termenii gandirii teritoriale. Se pune pb natiunii si a spatiului care o reflecta. Se pune pb unei accesibilitati de ordin doi, o accesibiliate instinctiva pe care nationalii o simt iar strainii o incearca.
September 15th, 2006 at 2:06 am
Prea profund pentru mine la ora asta. Mi se pare mai simplu sa te concentrezi pe generarea de resurse si sa poti sa vizitezi chestii, daca ai chef. Discursurile astea teritoriale nu au nici o noima, cel putin pentru mine utopicul.