Prima zi de scoala in Budapesta..tough time. Pt. o prima zi care nu trebuia sa fie altceva decat o alta zi de vacanta, din care se fura 10 min, aceasta zi s-a transformat intr-un calvar.

O cladire insuportabil de intortocheata, unde nici sttuff-ul nu cunoaste bine culoarele si lifturile(cladire veche de trei etaje in a carei curte interioara s-a construit un turn de 10..u can simply imagine).

Am intarziat juma  de ora. O sala de 45 de oameni, plus 4 profesori s-au holbat si au spus cat se poate de suav:

- Hi there….:)

- Hi, hi…hai sa sprijin si eu un perete aici langa voi daca tot am intarziat ..ca loc evident nu am.

Colegi multicolori..cea mai tare aparitie: doi americani…pun pariu ca au devenit brusc axis mulier mundi. O merita!:))

Intotdeauna inceputurile astea, prin simplul fapt ca sunt inceputuri..si prin definitie sunt straine de lumea ta..asa cum o stiai pana acum, iti imprima un sentiment de ‘ugly duck’.

Te plimbi intr-un mediu filled up cu entuziasm international, studiezi alaturi de fellow americans, treci cu vederea peste notebookurile Apple dupa care iti lasa gura apa, juri sa nu scoti nicioadata hp-ul de 3 kile la lumina!

Faci un curs de orientare pentru o biblioteca ca Enterprise din Star Treck. Incerci sa afisezi un aer degajat, cool si inauntru iti rozi limba cu caninul de suparare pt ca unghiile sunt la vedere.

Scapi din sala aia cu oamenii aia interesati, bine imbracati, degajati si destepti. Iesi afara sa rasufli usurat, pipand o tigara, dupa 2 ore, la usa faultatii. Pe usa ies doi colegi americani care se uita la tzigara ta ca la drequ(yeah..well, sorry guys..it ain’t marijuana!).

Te decizi ca nu mai rezisti presiunii si zilei lungi..ca atare intri in primul bar si spui ca doar de data asta vei mai da 3 euro pe o cafea buna si o apa minerala….Categoric nu va fi ultima(dezavantajul de a avea faculta in zona turistica).

Sfarsesti ziua cu o rataceala de o ora prin Pesta in cautarea disperata a statiei autobuzului 72(pt orasul asta..orice harta e incompleta!). O gasesti intr-un final spre 10 noaptea, cand picioarele te dor de mori deja, te urci fericit si mai astepti 10 min(tu si autobuzul), pana se strang vagabonzii orasului care vor sa prinda ultimul bus spre casa si sa paraseasca zona de basm a centrului din Pesta.

Vitrinele trec una cate una, fiecare cu mai putine becuri si culori in drum spre casa, pana cand, intr-un final dispar cu totul….si dupa inca trei etaje, intr-un final,,pot spune…i am home! Maine ma trezesc la 7 ca sa fiu, din nou, la 8, in drum spre Scoala.