August 16th, 2006
Tocmai am vazut Lord of War (alias ‘Traficantul de arme’ …Nicholas Cage, Ethan Hawke, etc.) Too late in my life,…i know…the burtain of shame is pressing my shoulders.
Urasc filmele astea care seem so look alike cu o realitate pe care doar o intuim…de fapt ele asta sunt…o banuiala,..un pik mai mult,…o intuitie. Raman asa..pt ca sunt fantasmagorice, pt ca sunt arta, pt ca in studiourile de la Hollywood nu se intra cu legitimatii de feds decat pt droguri, in schimb, in multe alte birouri, pe sub , pe langa perdele…in hoteluri si mai ales in dormitoare, suna telefoane la ore tarzii…telefoane in care vb vocea unei intuitii sau a geniului din lampa..u never know…si tot pe langa, sunt pahare fine, de cristal, cu bauturi tari, fum de trabucuri, urechi predispuse care poarta cercei cu diamante…din atitudini omenesti iau nastere intuitiile forte…si ceea ce transpare..oficial -fantasmagoric, artistic -good story, optic -devine imaginea unei intuitii.
In mom ca astea ma gandesc ca in anumite franturi de arta nu este sublimul cel care accelereaza pulsul ci ceea ce respira sub panza si ceea ce scanceste dincolo de lentila…undeva o piele zgariata inca simte asta.
Poate pare delicios de delirious…dar asta este granitza paranoiei…si pragul este subtire….it’s a spider web that catches, makes walk on the edge, u fall in and then bounce back on the sides.
Filme ca asta ma fac sa imi readuc aminte de ce spunea Wittgenstein…limitele posibilului nu au nimik de a face cu etika sau constiintza…adik..maybe it catches u finally but not before doing The Deed; limitele posibilului sunt discursive,..sunt limitele in care putem gandi si vorbim…si da …there’s a lot of talking goin’ on in this world.
Si, desigur, dupa asemenea filme…vocatia mea etika seems again just a pathetic failure. Morala nu va fi niciodata atat de iute de picior, nici precautiile, nici prejudecatile…ceva din noi o ia tot timpul inaintea noastra pe o cale gresita.
Imi amintesc ca acum un an am intrebat un absolvent de teologie si filosofie daca se poate considera un pacat cel care este savarsit fara suportul constiintei (fara o constiinta a pacatului sau a greselii).
Sistemul juridic spune ca da..se cheama costiinta juridica si i se asociaza raspunderea juridica.
Ce spune religia? Religia spune ca nu, religia fura balanta din mana justitiei atunci cand aceasta are considerente sa dezechillibreze un taler;…o fura si apasa cu degetul in suflet. Il poate scoate plin de sange..dar amprenta trebuie pusa,..stigmatul ramane.
Studentul a zis ca nu..ca pacatul ramane pacat si ca vinovatia exista…conform legii dvine care se instaureaza deasupra constiintei omenesti..pt ca de fapt…ea nu a fost cusuta oricum pe masura acesteia..ea este masura universului. Etica e un esec si echilibrul sta in alta parte…poate intr-o legitate, poate in divinitate.
Ce spune Dumnezeu? De cand sunt mica si stau noaptea pe geam intrebandu-ma, la o secunda dupa alung gandul si imi acopar urechea. Nu stiu daca vreau sa aud, nu stiu daca vreau sa cred ca vorbeste, nu stiu daca vreau sa fiu fanatica sau schizofrenica, nu stiu daca raspunsul nu ma va impietri pe loc. Niciodata nu stii efectul unei intrebari bine puse..riscul este intotdeauna anihilarea..
Inchei..pt ca deja am impresia ca de pe cer, afara, au disparut stelele. Dupa acest post probabil imi va fi frika sa sting si lampa…