Orange Blossom
July 17th, 2006A fost o noapte cu multe stele cazatoare in Liban. ..In timp ce barbatii isi stingeau carbunii in narghilea iar femeile isi impatureau valul inainte de culcare, in timp ce mai multi copii priveau visatori pe geam in intunericul camerei, ploaia a venit. Profetul nu prezice ore fixe..
Cu siguranta copiii au tipat si au iesit alergand din camere, plonjand in bratele mamelor. Exista oameni care dorm in orasele bombardate?
Au fost ucisi 17 oameni in Liban si 9 in Israel in ultima runda care va deveni curand doar o alta varianta matriciala a unui ‘Chicken Game’
Intre timp liderii G8 spun ca Israelul isi actualizeaza un drept de self-defense si nu se pronunta pentru oprirea ostilitatilor, UN trimite ‘team leaders’ in Beirut in semn de solidaritate, incercand sa apere civilii prin prezente oficiale.
Peste 300 de romani au cerut evacuarea din Liban si acest lucru se va intampla cu ajutorul autobuzelor, actiune finantata dintr-un ‘fond special consular’ accesat de ministrul Ungureanu…
Saptamana trecuta, Cipru, care are deja o istorie a-la-carte de peacekeeping, s-a auto-oferit sa medieze evacuarile pentru doritori. Europa isi retrage tentaculele lasand in urma leaganul crestinismului.
‘Orange blossom’ este cea mai autentica amintire a celor din Fasia Gaza din vremurile bune. Oamenii povestesc despre nopti cu briza usoara, cu sunet de valuri si cu miros de portocali, cu apa potabila…noptile dinaintea orasului refugiat in seceta si metale ruginite..
Peste cativa ani se vor rescrie cele 1001 de nopti si ele vor povesti despre o aratare cu ochi de foc care s-a coborat pe pamant; multi vor zice ca asa arata dumnezeul biblic si o noua ceata de profeti se va aduna sa rastalmaceasca semnul.
July 18th, 2006 at 5:52 pm
estea cea mai misto chestie pe care am citit-o pe tema asta. nu doar ca e “feeling-oasa”, dar e scrisa cu acea emotie pe care eu n-am putut s-o prind in textul meu pe tema asta, care insa ma bantuie din prima zi. e trist ce se intampla acolo. e cu adevarat trist…
July 19th, 2006 at 12:13 am
[…] Later edit: Am uitat sa pomenesc de postul acesta despre Liban al Weweritzei. Chiar merita citit. […]
July 19th, 2006 at 2:24 am
Ce pot sa spun…cred ca e prea multa lauda. sincera sa fiu cred ca postul a venit un pic cam tarziu. Cu o saptamana si ceva inainte voiam sa scriu un post despre Fasia Gaza. Intre timp s-a accentuat conflictul cu Libanul, dupa care am citit postul lui Woland(care scrie excelent pt varsta lui btw, and that’s not just rubbing each-other’s back). Dupa ce l-am citit nu am mai scris pt. ca nu imi place sa fiu copy-cat din principiu. Dupa asta, intr-o dimineata stirile de la radio si de la Reuters m-au dat gata si m-am hotarat: nu pot fi niciodata destule posturi pe o tema ca asta. Lumea nu va vorbi niciodata destul despre cei ce sufera, despre neintelesi, despre naivi, despre inocenti, despre cei ce sunt prinsi la mijloc, despre cei ce ranjesc peste granite, despre fotolii de catifea di biouri ovale s.a.m.d.
Cu toate astea, eu am facut facultatea de rel intl si ce ma doare este imposibilitatea mea de a ma arunca cu ochiul obiectiv critic si doar cu aceasta lupa asupra a ceea ce se intampla. Totusi, cred ca pe undeva ochiul asta chirurgical exista, dar trebuie sa ne intrebam in primul rand ca oameni, nu ca specialisti ce ne izbeste in aceasta situatie. Si pe noi,…da..ne doare..Pe mine personal nu ma afecteaza in primul rand situatia umanitara propriu-zisa de acolo ci ceea ce stiu foarte bine ca zace in spatele acestei situatii si ceea ce anima ulterior conflictul peste generatii: frustrarea. Orasul care cade sub ochii locuitorilor. Munca transformata in istorie care se risipeste in non-sens. Deconstructia moderna nu vb despre bombe dar vorbeste despre ceea ce distruge privarea de sens. In lumea de astazi nimic nu mi se pare mai neinteligibil decat oamenii morti si orasele ruina…Si ..da..amintirea noastra, a altor milioane de copii si turisti despre tot ceea ce inconjoara misterul celor 1001 de nopti.
Este de ajuns ca om sa incerci o singura data noaptea, inainte de somn, cand inchizi ochii, sa renunti la a te gandi la locuri exotice sau iubiri imposibile,si o singura data sa te gandesti un minut la toti oamenii care plang in cel moment in lume, la toti oamenii care au murit in ziua aceea, la toti oamenii care plang cu furie si cu mainile legate. Dupa asta..visele vor avea o cu totul alta dimensiune.
July 19th, 2006 at 9:49 am
“scrie excelent pentru varsta lui”…omg, people will think i’m 7 or something
thanks for the kind thought, i’ll stick to re-stating my opinion on the issue: it’s so damn sad…
July 19th, 2006 at 9:54 am
ok..’scrie excelent pt orice varsta’..de fapt. M-am gandit ca i’ve put it wrong dar era prea tarziu..
Ya..very sad indeed.