Acest post are o mare problema de substantza..cu sigurantza va fi o reluare prosta a unui post scris ieri (pe care l-am sters ca fraiera din greseala..incercand evident sa il imbunatatzesc)…dar se merita..pt ca intreg postul avea un concept central exquisite…care evident va fi ‘des’-centralizat.

Ieri..era o zi infernala, dupa o noapte haotika…aveam doua examene, grele, unul dupa altul…Am mers la ora zece la scoala cu toti nervii de rigoare, m-am asezat cuminte pe scaun, cu foi noi-noutze de matematika in fatza, cu pixul meu nou, special si scump cu varfu de nu stiu catzi mini-mm..o ratare. Ne-a alungat profu de la ex si ne-a chemat trei ore mai tarziu..incredibil..erau restantzieri cu mai multe restantze.

Cum este si normal, si cum se intampla intotdeauna de cand au fost pe lume studenti (este si asta o legitate a naturii) am ricoshat din universitate in cafenea cu o colega. Nu stiu cati dintre voi au auzit de localul Insomnia din Cj..dar aici..e un fel de market leader, pe o nisha ingusta, dar prelucrata ambitios de doi propretari fotografi, sot-sotie, divortati…Ca si facut, de pe urma acestei povesti de familie (care in realitate e much too complikated..nu v-o spun io pe toata), localul a mostenit dar a shi castigat din cele 1001 hibe si frustrari omenesti artistico-aristocratice..

Este un loc caracteristik Clujului prin faptul ca se vrea boem, nu vrea sa renunte nici in ruptul capului la un spirit elitisto-conservatorist mimat dar in acelasi timp incearca sa-si subjuge piatza, avand o propaganda care depaseste shuturile de tequila…

Un local intr-o casa veche, la etaj, cu tavane la 3m inaltime, cu porci care trag la oi pe pereti..un mix de vechi si avangarda pretentios..gandind totul in termenii unei experinte contemporane dintr-un cadru predispus calitativ…plin de studenti si de oamenii care ii vaneaza, toti laolalta impartind pe fata aceeasi obsesie si pe spate aceeasi frustrare, aberantzi-estetizanti, predicatori ca-n-abis, tzoale si scule din Occident..genul ala de gloata care pare ca a plekat, s-a distantzat, si s-a reintors asupra Romaniei doar pt o aplicatie excentrika..pt o semantika problematika, pt o tragedie nationala, pt o valoare artistika inca cruda..toate acele coduri in care oamenii traduc si se dezic de Romania luand atitudine de outsideri..

Tot timpul am urat oamenii care pleaca din tzara 6 luni sau un an, nu mai mult, si vin inapoi pt un show-off al termenului de comparatie castigat pe langa valoarea bruta a tarii….pt faptul ca..aici e inka ‘eftin sa fii excentrik…

In fine, stand cu colega mea la o masa si sorbind (elegant, cum atfel?) dintr-un expresso lung…la un moment dat ma frapeaza o aparitie cartaresciana in incapere. Un tip nu inalt, chiar destul de scund altfel, bronzat cat il tzine epiderma, cu niste blugi lasati pe talie dar stramti pe coapse, cu un tricou negru mulat pe o lipsa de muschi, cu parul lung, brunet, dar ras pe parti, deasupra urechilor..

Funny thing cand oamenii sunt frapati de asa ceva. Cei care au bun simt…intork privirea pt a-si atenua instinctul holbarii..asa facui si eu cu Andreea..si iata-ne uitandu-ne una la alta, pufnind in ras subtil..nu stiu daca de el sau de noi..ca amandoua am avut aceeasi reactie…

Nu stiu exact ce m-a uimit la tip..ce era necaracteristik sau zdrobitor debordant. Nu-mi dau seama daca era torsul sau alungit, de femeie, sau privirea lui dura…totul era incompatibil..era o varianta androgina care inclina in partea de jos inspre exotic-feminin iar in partea de sus catre oriental-masculin…problema nu era daca era gay sau nu..pt ca nu era o pb de atitudine…pb era forma, infatisarea..si totul se transforma intr-o formula indecidabila…

Andreea, fata desteapta, la fel e mesmerizata ca si mine, a depasit repede rushinea si si-a exprimat parerea:

“Apai tu…io nici nu mai stiu e e cu astia. Inainte daca vedeai un punker erai WOW, acum nici nu mai stii ce sunt si ce-i cu ei…”

Da..confuzia batea tare catre limite irationale intr-adevar…Am respirat adanc si m-am gndit la toate acele ultime dati cand am mai fost eu prin cluburi funky(asha le zik io la cluburile alea unde toata lumea arata ca scoasa din cutie si cea mai ‘eftina bere e peste 5 lei)…intr-adevar, parca toti baietii aveau freze punk, toti cercei in ureche, toti tricouri mulate shi blugi la fel ca asta, sub buric dar strans pe unicii muschi…si de aici concluzia, dupa ce am sintetizat rapid cu procesorul minimal: e un nou trend pe piata care prinde si se vinde la greu, and its name is Latino-Punk..

Concept de origine inedita,..dar imediat si explicatia..De ce punk? Pt ca exista toti tipii astia care-si consuma erctiile in freza si care se lupta sa puna muschi pe ei doar ca sa expire senzual prin tricouri..De ce latino?..Aici recunosc..mi-a fost greu sa obtin o teza, pentru dragostea latinilor fata de corp? M-am gandit la un moment dat daca nu cumva e de vina un nou tip de selectie sexuala…. Femeia contemporana isi doreste o bruta care sa daneze langa ea, isi doreste un tip cu privire patrunzatoare, salbatica , dar un corp invelit similar cu al ei pentru a nu il repudia, isi doreste un barbat cu maini de sculptor care sa fie un bun cunoscator al formelor si care sa isi celebreze priceperea in  simtul tactil cu cate un inele pe fiecare deget…doreste sa fie pretioasa dar si atinsa de ceva pretios, doreste sa fie estetizata dar cuplata tot cu estetika desavarsita…solarul este un nou tip de arta cu pensula a la ultra-violet…

Si freza…ei, ca sa nu fiu rea… cred ca ceva, la un mom dat , trebuie sa intzepe…

Nu stiu ce s-a intamplat cu barbatii aceia clean-cut pe care ii admirai doar pt ca aveau unghiile taiate si curate, ca erau simpli, ca se dadeau cu deodoarnt; ce s-a intamplat cu pielea alba si cu mirosul de sapun …

V-ati gandit vreoadata cate mirosuri poarta zilnk omul contemporan in carca? Mirosul deodorantului, al parfumului, al cremei de fata sau al after-shave-ului, mirosul de pudra, mirosul balsamului de rufe, mirosul gelului/fixativului/spumei…asta pe langa toate acele multe miasme corporale care ne ajung din urma la un moment dat…res-piratia, trans-piratia…ma gandesc uneori daca nu am devenit un conglmerat cosmetik ingroziti de tot ceea ce apare si transpare din noi…

Am crescut foarte aproape ca fire de fratele meu mai mare, tot timpul la scoala am avut baieti colegi de banca, si chiar daca toti sfarseau prin a se indragosti de mine, pana la urma tot asta ramaneau- my best buddies. Stiu sa injur, sa tai cu briceagul, sa dau pumni cand ceva nu-mi convine, stiu sa ma imbrac trashy, in camashi de-ale lui tata pana la genunchi, stiu sa aleg un vin bun si sa apreciez palinka, beau vodka din cand in cand…
Acum…lucrurile s-au mai schimbat.. Locuiesc la propriu intr-o casa de fete..de cand am plekat din Buc si am ajuns de una singura in Cj, fetele astea mi-au sustinut existenta, cu chicotelile lor, cu farduri si creme, cu perii si crize, cu lacrimi…
Mi-am pastrat firea aia de tough girl dar mi-am invatztat simultan pe de rost feminitatea, ca pe un recital. Momentul in care ca femeie stii sa te uiti cu placere in oglinda si sa iti mangai parul….se inatmpla tuturor..este momentul in care realizezi ca simti nevoia sa fii mangaiata….pentru fiinta delikata care zace in tine, indiferent de epiderma. Toate femeile apartin sexului frumos..pt ca toate femeile au trait acest moment, pt ca toate femeile stiu ca indiferent de ani, de piele si de greutate stiu ca va exista un mom in care se vor uita in oglinda si isi vor surprinde privirea sireata..cea care stie foarte bine..cat de frumoasa este ea pe dinauntru.
 

Trecand peste acest display de feminitate pe care l-am invatat ca un discipol fascinat de la colege…de la femeile care locuiesc cu mine…asta seara voiam sa vb  despre cu totul altceva: despre diferente intre stilurile de a flirta ale femeilor.
Suntem 3 in casa asta…si de multe ori se intampla sa ne cataram seara in pat, printre cursuri, carti si laptopuri si sa dam frau liber la ceea  ce se cheama daydreaming..sau depinde de mom zilei…evening dreaming. Se intampla sa ne certam pentru ca tinem una la alta si ne apukam sa ne dam sfaturi reciprok la modul cel mai serios- la un mom dat inevitabil principiile de actiune ale cuiva sunt calcate in picioare si intervine o apologie a unui stil propriu. Ei bine..in seara asta am aflat- cum se flirteaza 3D…
Una dintre noi este o fire foarte vesela, foarte placuta, nu extrem de delikata, dar isi poarta feminitatea cu mandrie, ca pe o eticheta; isi poarta feminitatea in cercei, in faptul ca nu se duce nefardata la scoala, in zambetul cald si vocea mamoasa pe care nu uita niciodata sa le accentueze…Cum flirteaza ea? Desi destul de glumeata pe tema flirtului, prefera intotdeauna sa mentina gluma superficial sau altfel spus, isi impune o clauza de salvgardare..gluma ramane gluma iar restul este..well…everything..pt ca gluma nu a rezolvat nimik. Prefera ca dak ii place un baiat sa se imbrace frumos zilnik cand se duce sa il vada, din ntamplare, evident pt un scop banal; sa stea 5 minute, sa poarte o conversatie hazlie in timpul careia sa se invarta pe toate partile ca un fluturas care isi arata incantat cromatika. Cand e sigura ca totul a fost observat: cerceii, decolteul, picioarele, parfumul, se retrage delikat din peisaj cu aceeasi abordare fireasca cu care a intrat in incapere: ea se expune si flirteaza, dar nu este un flirt activ, ci pur expozitiv…flirtul ei este de fapt o gluma, sa fie luat de buna ar fi o insulta; totul este amical, pana cand altcineva are, evident, intentii mai serioase.
A doua este scoala veche in persoana. Desi nu a absolvit pensionul ci un liceu teoretik, ea tine foarte mult la eticheta, la un cod, la o anumita ordine fireasca- asa cum ar trebui sa fie..evident, ca totul sa mearga bine, ca baiatul sa se dovedeasca  a fi unul serios, etc. Este o finta fascinanta care nu isi poarta ci care rasufla feminitate ca si atribute. Nu este o fire matzaita ci din  contra, puternica, dar stie foarte bine cat conteaza imaginea a ceea ce esti…Ea nu se va farda doar pt scoala, ea nu va iesi nicioadat nefardata, ea nu va fi surprinsa niciodata in casa cu un tricou patat de dulceata sau cu o carpa veche. Isi va pastra locul, privirea si cel mai important, umerii sus. La flirt….un zambet scurt este maxima. Un zambet care poate fi interpretat drept bunavointa sau respect. Flirtul nu exista..pt ca este un fenomen underground..cartile trebuie sa fie pe fatza..si nu orikum, ci in ordine consecutiva. Ei ii place dar asteapta; nu va actiona niciodata prin prisma impulsului sau. Va astepta un telefon- evident- neasteptat!; va iesi la o cafea si la o plimbare in parc, va purta discutii despre scoala, parinti si in sfarsit, despre viata si finalitate. In momentul in care va fi luata de mana se va comporta exact ca ceea ce simte- ca o femeie a carei mana este data, chiar daca temporar.
Eu, desi stiu ca nu sunt in masura sa vb despre Cris.. o voi face..desi dedublarea inseamna surghiun. Cris e deseori o fantezista si am auzit astazi multe lucruri despre ea pe care voi incerca sa le pun pe esafod. Cris iese deseori nefardata..atunci cand ea nu este impacata cu sine sau cand da fuga la alimentara cu puloverul tras peste bluza in care a dormit. Se roaga mai intotdeauna sa nu se natlneasca cu nimeni cunoscut pt ca este un soi de control freak careia ii place ca lucrurile sa se intample fara doar shi poate exact cum vrea, cand vrea. Are o privire rautacioasa uneori, fumeaza mult, este stricta inutil dar cand vine vremea de let go mi se pare ca ii poti citi in ochi toata feminitatea. Este o fire mult prea copilareasca din cine stie ce frici proliferate, si, ca atare, se alinta. Cand vine vorba de flirt, are o atitudine care difera de la caz la caz sau, in cazurile cele mai paranoice, in cadrul aceluiashi caz. Are o atitudine bataioasa pe principiul “qui se taquine….”dar exagereaza cu tachinatul delarand razboi. Incepe flirtul prin atesta o rezistenta pe baza unei idei absurde ca cine ii rezista si o intelege acela va fi in stare sa o iubeasca. In alte cazuri insa, cand nu se mai pune problema castigarii respectului, foloseste discutii alambicate si priviri pline de toate intelesurile posibile. Discutiile pe sb serioase , privirile..un fel psycho XXX. Alternanta asta are la baza tot un principiu provocator: cel care va in stare sa citeasca printre randuri dense privirile dintr-un alt registru..acela va fi destul de avizat incat…Ajungand la capatul acestui parcurs initiat in razboi, ma regasesc deseori pe mine mult mai femeie decat m-as fi crezut vreodata. Dar am realizat brusc ceea ce cred ca stiam intr-un fel dintotdeauna..imi place sa ma vad pe mine ca om, unisex, fara hibe si principii discretionare, dar opozitia fata de masculin imi creeaza o cu totul alta fata; oricate suturi as fi dat in copilarie, oricat baschet am jucat in liceu, oricat am baut si am injurat cot la cot cu frati-miu, pana la urma tot strang cutiile de bere si curat masa, sting televizorul si cel mai important..tot ce imi doresc este sa adorm cu nasul lipit de pieptul cuiva…dar al cuiva constient de ce tzine in brate.

Regia: Pedro Almadovar

Distributie: Cecilia Roth, Marisa Paredes, Penelope Cruz

Chiar ma gandeam azi despre ce film sa scriu. Aveam de facut o “critica de film” pt scoala….si trebuia sa fie..despre..iubire..Mi-am amintit de un film care aproape ca ma contorsioneaza de fiecare data cand il vad…un film pe care l-am vazut prima data in vara lui 2000 la Institutul Francez din Bucuresti..si acum tzin minte sentimentul cand am ieshit din sala..pure delight..

Todo sobre mi madre este filmul…un film extraordinar. De cand l-am vazut tot timpul am carat, pe unde m-am mutat, ceva din el cu mine….caseta cu coloana sonora, filmul pe laptop…si amintirea..

Filmul asta are ceva ciudat, super-ciudat in el….este un film calm, luminos, despre vicii si dezintegrare..despre relatii pervertite si, exact cum am spus si in lucrarea pentru scoala, - merge  pana la radacinile negre ale sentimentului de iubire, pana la tragedii absolute, care transpar din sentimental in fizic, bruscand realitatea.(what an Ixpression!!!)

Ei..pe mine tocmai asta m-a infiorat, supletea, gratia cu care filmul asta trateaza despre travestiti si SIDA, gratia cu care vorbeste despre curve si copii morti in accidente de masina, o gratie tragica.

Impecabil filmul, atat de inundat de soare si culoare, de strazi spaniole si coloane cu mozaicuri, de fantani, spitale la malul marii, caini si oameni, motociclete, trenuri si blow-job.

Uneori mi se pare ca filmul plesneste de completitudinea cu care a capturat viata, baga pana si afise si spectacole de teatru..e inedit si pasional.

Femei blonde, brunete si cu parul rosu ca focul, parinti calmi si moralisti, doctori rigizi si avizati, calugarite care bantuie strazile murdare si raman insarcinate cu travestiti….nu degeaba a luat Oscaru pt film strain in 2000 + premiul pt cea mai buna regie la Cannes.

Este insuficient spus despre film, in mod categoric….e un film ca o pictura pe care o decojesti treptat de nuante doar pentru a gasi ascunse degradeuri..un film care se invarte si te invarte, te lasa ametit si fericit, gandindu-te ce frumoasa e viata cu toate viciile ei blestemate..dar ce bine e sa rasufli intr-o zi cu soare spaniol, usurat, la malul marii, fiind constient de toate astea…pe fond de vioara si chitara semi-clasica…
 

«  Dumenzeu este imanent in natura, in toate fiintele care isi urmeaza propriile legitati. Oamenii sunt raspunzatori fata de propriile lor constiinte si isi creeaza propriile valori. »  Benedict Spinoza

 Am vazut acum trei saptamani Codul lui Da Vinci. Am dat saptamana trecuta examenul la filosofie evreiasca. Am ascultat sambata seara cum profu’ meu de licentza se dadea dezgustat de recidiva religiozitatii la varste inaintate. Am citit acum un mic post despre Dumnezeu.
Ma gandeam cu oaresce teroare, in anul 1 de la philo, ca discutiile despre Dumnezeu si cele despre ‘nemurirea sufletului’ sunt cele mai rasuflate discutii care se interpun in orice spatiu gol de filosofie. Asta nu din cauza ca substanta ar fi zacut expirata intr-un congelator atemporal ci din cauza ca atatea reluari, actualizari, interpretari la bani marunti si tot soiul de mish-mashuri au popularizat-o intr-un stil barbar, grosolan si nu mult  a fost de-aicea pana cand Dumnezeu a ajuns small talk cam ceva e genu :
  « How’s the weather today ? clowdy u say…hmm..not a good day for a picnic..
Oh…and do u believe in God ? A nice kind of fellow; now, ain’t He ? »

 Mi se pare ca divinitatea contemporana a supravietuit prin trei staze :
   

• prin vinovatie : un fel de disguize al sinelui judecator, perceput ca o a treia instanta impartiala(si poate asta e cea mai autentika formula daca ne luam dupa Spinoza)
  
• prin obsesie : alias fanatism, alias orice reminescente ale unei crize identitare care se reia si se prolifereaza pe fond mitic….deloc o maniera personalizata
  
• prin trend : pentru ca traditia are un loc aparte in capitalism…cand se pierde devine brand si se vinde…si aici Dumnezeu devine brusc cel mai universal si universalizant care a fost vreodata….nu mai este parte din Common Law dar devine parte a Common Market, este un item, de pus in buzunar, de purtat la gat..este o poza…este un vers sau o fraza sau o carte cu multe pagini..este un film, o piesa, un discurs, este contemporan si de interes public…este tot ce nu s-ar fi gandit El sa fie……ESTE stramosul genetic al primului Mos Craciun rosu cu barba alba inventat de Coca-Cola !
  

Saptamana trecuta, la Cj, un domn din nu stiu ce secta sau religie..nici ce profesie…a venit sa acapareze un public larg si indescifrabil divineste, la fel ca si el, dezmembrand o teza de actualitate(Da Vinci’s Code….Isus+Mary Magdalena= kids).
Am vorbit cu oameni care participasera cu entuziasm la discursul domnului de provenientza universitara particulara. Cum percepusera ei ?…deloc personal. Percepusera ca e o mare tragedie pentru Biserica Catolica…cam ceva de genul falimentului, si banuiesc ca ii interesa in mod religios exact in felul in care un om este interesat atunci cand ii scad actiunile la bursa si se gandeste sa le vanda sau sa cunoasca mai indeaproape situatia..sa vada dak e miros de mortaciune prin preajma sau e sansa de reabilitare pe piata.
Io incercam sa le explic ca nu e nici o tragedie daca Isus a avut copii…ca in fond s-a intrupat..si era posibil conform aceleasi naturi care a facut posibila moartea pe cruce si mantuirea….no chance ! era rau- spus, formulat, jucat, produs ; insidios..si cu asta basta !
Dupa, nu am regretat cu nimic ca nu am purtat discutia in continuare..discutiile aste te introduc tot timpul in dispute…si dak esti lasat sa go with the demagogic flow in aporii..din principiu renunt incipient la ele…. pentru mintea mea firava si cucernica Dumnezeu este inca ceea ce este..adika limita discursului meu, in orice quasi-potenta a lui; fie un concept  fabricat atat de autosuficient de o minte jmechera care avea ca hobby toying around with history…

Nu stiu daca multi dintre voi au citit articolul la care ma refer- “Funky cold medicina” din 24 FUN, ultimul nr. cred…eu am dat de el abia astazi pe net..completely random. L-am citit; mi s-a parut bine scris: simplu, sigur; cu multe capete lasate deschise; guri de aerisire discursive, excat asa cum ar trebui sa fie multe articole productive din presa romaneasca. Subiectul este unul destul de acut si tot prezent deja de ani de zile, de cand s-a reformat asigurarea medicala in Ro si s-a infintat acel monstru sanitar care se cheama Casa de Asigurari de Sanatate. Un organ guvernamental, ca multe altele, un morman de hartogarii deseori disfunctional, din care nu transpare nici o actiune rationala sau macar rationalizatoare catre populatie. Nu politica este prost intentionata ci politica este prost tradusa si evident prost inteleasa..o insuficienta discursiva a multor reforme romanesti.  Citind articolul am avut senzatia aceea pe care o ai cand iti crapa ochiul de furie sau durere sa iti scape o lacrima, un fel de plans interior, lipsit de arteziana..