Extract din www.catastif.com / cerneala si tacere/ comments. Catastif belongs to Catalin, a sort of an all mighty cultural dinosaur…:) great guy!  Sper sa proiectam si sa publicam niste discutii saptamanale pe niste teme..dar vom vedea..pana atunci..ne raman commenturile(in sinea lor..acelasi lucru).

Adaugare: Catalin a vazut si a zis ca m-am exprimat incorect la faza cu dinozaurul..ca trebuia sa il fac “print”..ei bine.da…Catalin este un print quasi-cuceritor, commander of numerous armies, he fights whith empty hands and skin armour, he is a great ruler, sovereign over many bookstores in Bucharest. Well Cata, satisfactory enough? (in fact.. the dinosaur “he”, with coloured T-shirts…oh..that’s just his disguise)

1.

 In contra acestei “cerneli lichide” gandesc si izbucnesc majoritatea scriitorilor postmoderni si aici intervine dilema: cum se pupa sacrificiul, agonia, travaliul cu lirismul? Pe unii lichiditatea asta ii lasa fara vlaga, cam ceva similar cu o cezariana la fiecare 5 secunde. E greu de facut generalizari cand lucrezi cu impulsuri, chiar daca de suprafata…cat despre intrebari..greu sa fii liric cand te intrebi atat de rational “Ce intentii am? Care este legatura dintre inima si mintea mea?”
Uneori am impresia ca e greu sa fii liric si daca postezi Sb si P la locul potrivit intr-o topica propozitionala(liric ca stare, nu ca forma!).
Uite exemplul practic al crezului postmodern- iti dau o picatura de Komartin:)), un fost coleg de liceu si unul dintre cei mai bine vazuti super-fragezi poeti(cica ar fi mezinul generatiei 2000…categorisiri literaricesti..nu ma pricep..dar..in fine:

“Nu ma mai încurc cu obiecte uzuale de scris
Poemul asta îmi curge prin degete”

2.

Pai…ce pot sa spun…am niste idei in leg cu cartile care intr-adevar tind spre cantitate, nu neaparat neglijand calitatea(stiu o grama de carti mici si proaste- v. Cartarescu -”De ce iubim femeile”, care traduc literar proverbiala “picatura chinezeasca”, contrapusa lui Marguerite Yourcenar “Povestiri Orientale”, aceeasi editura, aceeasi serie…)..Despre ideile de care spuneam mai spus…
1. as spune ca e un trend general in literatura dar si in stiintele teoretice pentru un soi de desirare discursiva..si cred ca desirare e postmodern dar bine spus……are de-a face in stiinte cu obsesia argumentarii excesive care contracareaza efectele relativizarii iar in literatura cu efectul de transa pe care il produce o carte corpolenta cu detalieri multiple si cu actiunea prevestita in capitolul 1 care incepe cu prima linie de dialog in cap4..dak ai norok . Asta se intampla tocmai din cauza discursului comercial pe care chiar tu spuneai ca suntem zilnik pliati, mai mult sau mai putin benevol. Sa spun cu alte cuvinte..disocierea literar/comercial(care nu a atins inca cotele unei antiteze pt. ca fie nu sunt astia cei 2 termeni perfecti, fie disocierea in sine nu este completa) capata amploare, iar artistii , care pana la urma si ei functioneaza cvasi-capitalist, au o oaresce afectare fata de fenomen ..fie constienta , fie inconstienta..Nu stiu daca se poate spune ca se retrag ei, frustrati de viteza in 800 de pagini, sau constienti de frustrarea universala a vitezei, scriu cele 800 de pagini in care sa ne retragem noi periodic pentru hibernare…

2.Toti aristii au mirajul “opera magnum”..care s-ar traduce in obsesia capodoperei..cum ar fi..daca chiar te-apuci si scoti o carte de 800 de pagini in niste conditii atat de anti-literare, ea trebuie sa fie o capodopera..

3.Faptul ca operele devin, cum am mai spus si chiar imi place sa spun corpolente, nu e neaparat un semn al faptului ca noi citim superficial. Ce stiu eu este ca sintagma “independenta textului” este un fel de amenintare. Astazi sa gandesti textul indepenent de context e aproape anti-stiintific, e ca si cum ai scote un canin din gingie…lumea vrea, daca nu este, macar sa se stie exacta. Textul are un mecanism de aparare…si pledoaria..ei bine..tocmai cele 800 de pagini(cred c-am ramas suspendata pe exemplul asta..sorry) care devin o apologie a experientei textuale..textul care vrea sa transmita dar se ante- si post-explica pt a preveni interpretarea. E rau ca textul devine o transa in sine pt ca noi nu ne mai permitem transa post-textuala sau “siesta literara” dar este bine ca textul ia atitudine.
Sa stii …cele 800 de pagini atit cuprinzatoare pot fi prinse usor in analogie cu ecranele panoramic din cinematografe, cu surround systems pt sunet, jocurile virtuale, shi toate experientele artistice si ludice care tind sa incapsuleze in loc sa deschida perspective.
Aici inchei pt ca am facut un eseu din asta deja ..shi vezi..imediat vin..cele 800 de pagini:))