Am inceput in ultimul timp sa rasfoiesc un pik mai mult prin blogurile oamenilor..seara, inainte de culcare, cand beau ultima cafea prefacandu-ma ca am sa stau treaza si am sa lucrez pana dimineata….in schimb…am parte de glume relaxante shi de vise cu zatz..ca sa zik asa.

Nu inteleg posturile astea excesiv explicative pe modelul unui dia-log. Adik..scrii un post..la inceput povestesti..e ok..pura obiectivitate(sau nu?!), dupa care iti expui punctul de vedere(foarte subiectiv ca doar d-aia e blog..nu?)..dup care..si aici vine partea tare…te infunzi intr-un epilog explicativ, care isi pierde treptat valoarea auto-explicativa, aia care e total indreptatita, si se transforma intr-un one man show incercand sa mentina un dialog cu un public inexistent.

Sa folosesti blogul ca sa dai raspunsuri utile..mi se pare..prea de ‘pagini aurii’ ca sa zik asa. Daca sunt chestii de impakt inteleg, raspunsuri pe care le spui pt ca de fapt vrei sa le racnesti, raspunsuri care nu se mai incadreaza in dialog pt ca dupa ele nu mai are nici o linie drept de existenta.. Dar sa incerci sa mimezi un dialog cu ajutorul postului de pe blog..mi se pare deja schizo-bloguiala. Nu!sunt sigura..un spirit retorik trebuie mentinut..adik sa poti monologa in voie ..dar oricand sub imperativul retoricii. E site-ul tau, e vocea ta..pt raspunsuri..draci..call me on my cell, write me a letter…sau..even better..I’ll surely call u back. Se prea poate, ca intr-o cruda zi de iarna toti pretenii mei, carora le e frig si stau afara, sa nu aiba acces la net si sa nu ma poata vizualiza cand le dau elegant raspunsul la strigat..pe blog!!