Stiti magazinele alea mici pline de vechituri de pe Covaci? Care acum au geramurile lustruite si firme inscriptionate intr-un stil french elegant cu litere aurite?

Acum 5 ani..nu erau deloc asa..erau efectiv o gramada de vechituri, bagate en-gros, impinse cu usa inuntru. Intram deseori p-akolo shi ma pierdeam printre sifoniere care miroseau a mucegai pana sa dau in sfarsit de un loc cu lumina si cu tinichele. Rochii si camasi interbelice stateau agatzate in cuiere vechi, d-alea cu trei picioare. Totul era ca un depozit din culisele de la TNB, numai ca lucrurile astea avusesera viatza, viatza inafara scenei..fusesera reale, simtisera pielea pe pielea lor de bumbac sau in, fusesera purtate ‘la sosea’, fusesera patate cu vin si desfranate, descheiate, dezbracate…Ce poate fi mai frumos la o haina decat faptul ca ea invaluie..si e atinsa.

In clasa a12a aveam o pasiune pt consignatii..de fiecare data cand chiuleam bateam Lipscani-ul in lung si in lat: Hanul cu Tei, Covaci..mai era una faina pe Magheru dar aia era high class. Am vizitat atunci, luni la rand, o palarie de pe Covaci. Un joben pe jumatate, rotunjit, in stilu anilor 20, facuta in Berlin, cu firma tesuta pe saten in interior. Era superba..nu-mi puteam dori atunci nimik mai scump si mai frumos. Costa atunci vreo 3mil juma..nu mi-am permis-o niciodata. La un mom dat vanzatorul innebunit imi zicea sa mai astept..ca daca nu se cumpara ii scade pretul…nu i-a scazut nicioadata..o intelegeam..pretul timpului nu scade.

Acum doi ani, in cj, am gasit o palarie aproape identica…dar nu aceeasi. Am gasit-o in capatul unei curti plina de buruieni, intr-o consignatie mica, unde hainele nu zaceau in cuiere, atarnate, ci in cufere, ca si cum ar fost in continua miscare. Era de ziua mea…mi-am cumparat-o jumate-jumate cu un coleg..care a fost impresionat, chiar daca nu intelegea frustrarea mea cu palaria. Era doar 500 de mii. In interior scrie: “extra-extra, Chapeux de Luxe, Adam, feutre veritable”. E captusita cu saten si are marginea interioara cusuta cu piele, e superba..dar prima dragoste nu va pierii niciodata. As vrea sa stiu in casa cui, in ce cuier zace palaria aia……de pe Covaci, si cine se uita in oglinda purtand-o pe cap..