Regia: Pedro Almadovar

Distributie: Cecilia Roth, Marisa Paredes, Penelope Cruz

Chiar ma gandeam azi despre ce film sa scriu. Aveam de facut o “critica de film” pt scoala….si trebuia sa fie..despre..iubire..Mi-am amintit de un film care aproape ca ma contorsioneaza de fiecare data cand il vad…un film pe care l-am vazut prima data in vara lui 2000 la Institutul Francez din Bucuresti..si acum tzin minte sentimentul cand am ieshit din sala..pure delight..

Todo sobre mi madre este filmul…un film extraordinar. De cand l-am vazut tot timpul am carat, pe unde m-am mutat, ceva din el cu mine….caseta cu coloana sonora, filmul pe laptop…si amintirea..

Filmul asta are ceva ciudat, super-ciudat in el….este un film calm, luminos, despre vicii si dezintegrare..despre relatii pervertite si, exact cum am spus si in lucrarea pentru scoala, - merge  pana la radacinile negre ale sentimentului de iubire, pana la tragedii absolute, care transpar din sentimental in fizic, bruscand realitatea.(what an Ixpression!!!)

Ei..pe mine tocmai asta m-a infiorat, supletea, gratia cu care filmul asta trateaza despre travestiti si SIDA, gratia cu care vorbeste despre curve si copii morti in accidente de masina, o gratie tragica.

Impecabil filmul, atat de inundat de soare si culoare, de strazi spaniole si coloane cu mozaicuri, de fantani, spitale la malul marii, caini si oameni, motociclete, trenuri si blow-job.

Uneori mi se pare ca filmul plesneste de completitudinea cu care a capturat viata, baga pana si afise si spectacole de teatru..e inedit si pasional.

Femei blonde, brunete si cu parul rosu ca focul, parinti calmi si moralisti, doctori rigizi si avizati, calugarite care bantuie strazile murdare si raman insarcinate cu travestiti….nu degeaba a luat Oscaru pt film strain in 2000 + premiul pt cea mai buna regie la Cannes.

Este insuficient spus despre film, in mod categoric….e un film ca o pictura pe care o decojesti treptat de nuante doar pentru a gasi ascunse degradeuri..un film care se invarte si te invarte, te lasa ametit si fericit, gandindu-te ce frumoasa e viata cu toate viciile ei blestemate..dar ce bine e sa rasufli intr-o zi cu soare spaniol, usurat, la malul marii, fiind constient de toate astea…pe fond de vioara si chitara semi-clasica…