«  Dumenzeu este imanent in natura, in toate fiintele care isi urmeaza propriile legitati. Oamenii sunt raspunzatori fata de propriile lor constiinte si isi creeaza propriile valori. »  Benedict Spinoza

 Am vazut acum trei saptamani Codul lui Da Vinci. Am dat saptamana trecuta examenul la filosofie evreiasca. Am ascultat sambata seara cum profu’ meu de licentza se dadea dezgustat de recidiva religiozitatii la varste inaintate. Am citit acum un mic post despre Dumnezeu.
Ma gandeam cu oaresce teroare, in anul 1 de la philo, ca discutiile despre Dumnezeu si cele despre ‘nemurirea sufletului’ sunt cele mai rasuflate discutii care se interpun in orice spatiu gol de filosofie. Asta nu din cauza ca substanta ar fi zacut expirata intr-un congelator atemporal ci din cauza ca atatea reluari, actualizari, interpretari la bani marunti si tot soiul de mish-mashuri au popularizat-o intr-un stil barbar, grosolan si nu mult  a fost de-aicea pana cand Dumnezeu a ajuns small talk cam ceva e genu :
  « How’s the weather today ? clowdy u say…hmm..not a good day for a picnic..
Oh…and do u believe in God ? A nice kind of fellow; now, ain’t He ? »

 Mi se pare ca divinitatea contemporana a supravietuit prin trei staze :
   

• prin vinovatie : un fel de disguize al sinelui judecator, perceput ca o a treia instanta impartiala(si poate asta e cea mai autentika formula daca ne luam dupa Spinoza)
  
• prin obsesie : alias fanatism, alias orice reminescente ale unei crize identitare care se reia si se prolifereaza pe fond mitic….deloc o maniera personalizata
  
• prin trend : pentru ca traditia are un loc aparte in capitalism…cand se pierde devine brand si se vinde…si aici Dumnezeu devine brusc cel mai universal si universalizant care a fost vreodata….nu mai este parte din Common Law dar devine parte a Common Market, este un item, de pus in buzunar, de purtat la gat..este o poza…este un vers sau o fraza sau o carte cu multe pagini..este un film, o piesa, un discurs, este contemporan si de interes public…este tot ce nu s-ar fi gandit El sa fie……ESTE stramosul genetic al primului Mos Craciun rosu cu barba alba inventat de Coca-Cola !
  

Saptamana trecuta, la Cj, un domn din nu stiu ce secta sau religie..nici ce profesie…a venit sa acapareze un public larg si indescifrabil divineste, la fel ca si el, dezmembrand o teza de actualitate(Da Vinci’s Code….Isus+Mary Magdalena= kids).
Am vorbit cu oameni care participasera cu entuziasm la discursul domnului de provenientza universitara particulara. Cum percepusera ei ?…deloc personal. Percepusera ca e o mare tragedie pentru Biserica Catolica…cam ceva de genul falimentului, si banuiesc ca ii interesa in mod religios exact in felul in care un om este interesat atunci cand ii scad actiunile la bursa si se gandeste sa le vanda sau sa cunoasca mai indeaproape situatia..sa vada dak e miros de mortaciune prin preajma sau e sansa de reabilitare pe piata.
Io incercam sa le explic ca nu e nici o tragedie daca Isus a avut copii…ca in fond s-a intrupat..si era posibil conform aceleasi naturi care a facut posibila moartea pe cruce si mantuirea….no chance ! era rau- spus, formulat, jucat, produs ; insidios..si cu asta basta !
Dupa, nu am regretat cu nimic ca nu am purtat discutia in continuare..discutiile aste te introduc tot timpul in dispute…si dak esti lasat sa go with the demagogic flow in aporii..din principiu renunt incipient la ele…. pentru mintea mea firava si cucernica Dumnezeu este inca ceea ce este..adika limita discursului meu, in orice quasi-potenta a lui; fie un concept  fabricat atat de autosuficient de o minte jmechera care avea ca hobby toying around with history…