Prietenilor le e mila de mine si imi spun sa ma culc..stiu..cand trei oameni iti zik ca esti beat..u probabbly should…but the lights in my head keep me up every single night of the week…

Azi am facut o decoperire inedita.The Arctic Monkeys…(courtesy of one of the Pid Jin/ Fredo masters- TheTudor)…..uh boy, love this band till now…British punk in a very trainspotish way…

5 facts I love ’bout Britain:

- clowdy skies which melt down on red roofs, u can imagine people trembling in their houses and hugging under coloured blankies just because of the cold

- rainy nights &full pubs..evidently..that joyfull spirit that beats the hell out’a the weather

- awfully white skined people which seem to me very natural, not bronze-assisted by any flaming mechanisms, I love their simple clean cut intelectually sophisticated style…

- their misery which still looks like pretty clean to me..they do not own real dirt..perhaps it’s the climate..but i can hardly imagine decomposing garbage in Britain; i love that when they wanna show some dirty suburbs they always end up praising their social-misery….more of corrupted people than corrupted backgrounds

- finally..i love their accent, it’s a die for…

I wanna marry some Romanian red-headed crazy drug addict punk-English man wannabe….or the real stuff….; wouldn’t mind some 80 year old hunted castle owner with a big library either…but first i gotta have a chance to pick

For all u Brit-pop-punk lovers out there: http://www.arctic-monkeys.com/

La inceput blogul asta a fost o idee..pe care ma gandeam serios sa o resping..din lumea academico-incorsetata de unde vin eu intotdeauna modestia a fost moneda de aur; daca scrii tii pentru tine..daca e bun…shi esti o natura tu insuti high quality nu te vei lasa atras de priviri oachese, self-confirmation will do just fain. Expunerea ar fi astfel un fel de decay, as spune eu..considerat astfel dintr-un punct de vedere aproape dogmatic (merge cu dogma religioasa care spune ca nu ai nevoie de oglinda ca sa iti mantuiesti sufletul)..

Modesta sau NU, se pare ca am cazut prada, am alunecat in spatiul virtual ca intr-un lac tulbure..and do I have to mention..eu nu stiu sa inot. Ma trezesc in fiecare zi cand arunc o privire pe blogul meu ca si cum acesta ar fi scris de persoana mea deja inecata, care se invarte acum intr-un soi de spatiu virtual post-mortem..nu ma recunosc.. o mare criza identitara rode acest blog la radacinile sale binare…

Criza asta se manifesta aiurea..imi revad commenturile si observ..i do much better in public disputes..dar cand e vb de pur monolog(retoric), ma uit la blogul meu ca la o bucata de parmezan pe care o trantesc pe masa sa o observ; incep sa ii tai marginile cu un cutit doar pt a descoperi din ce in ce ma multe gauri…it’s all made out of bubbles..ulterior imi rod unghiile de nervi si imi sug sangele de pe buricele degetelor intzepate cu cutitul diagnozei..

 Extract din www.catastif.com / cerneala si tacere/ comments. Catastif belongs to Catalin, a sort of an all mighty cultural dinosaur…:) great guy!  Sper sa proiectam si sa publicam niste discutii saptamanale pe niste teme..dar vom vedea..pana atunci..ne raman commenturile(in sinea lor..acelasi lucru).

Adaugare: Catalin a vazut si a zis ca m-am exprimat incorect la faza cu dinozaurul..ca trebuia sa il fac “print”..ei bine.da…Catalin este un print quasi-cuceritor, commander of numerous armies, he fights whith empty hands and skin armour, he is a great ruler, sovereign over many bookstores in Bucharest. Well Cata, satisfactory enough? (in fact.. the dinosaur “he”, with coloured T-shirts…oh..that’s just his disguise)

1.

 In contra acestei “cerneli lichide” gandesc si izbucnesc majoritatea scriitorilor postmoderni si aici intervine dilema: cum se pupa sacrificiul, agonia, travaliul cu lirismul? Pe unii lichiditatea asta ii lasa fara vlaga, cam ceva similar cu o cezariana la fiecare 5 secunde. E greu de facut generalizari cand lucrezi cu impulsuri, chiar daca de suprafata…cat despre intrebari..greu sa fii liric cand te intrebi atat de rational “Ce intentii am? Care este legatura dintre inima si mintea mea?”
Uneori am impresia ca e greu sa fii liric si daca postezi Sb si P la locul potrivit intr-o topica propozitionala(liric ca stare, nu ca forma!).
Uite exemplul practic al crezului postmodern- iti dau o picatura de Komartin:)), un fost coleg de liceu si unul dintre cei mai bine vazuti super-fragezi poeti(cica ar fi mezinul generatiei 2000…categorisiri literaricesti..nu ma pricep..dar..in fine:

“Nu ma mai încurc cu obiecte uzuale de scris
Poemul asta îmi curge prin degete”

2.

Pai…ce pot sa spun…am niste idei in leg cu cartile care intr-adevar tind spre cantitate, nu neaparat neglijand calitatea(stiu o grama de carti mici si proaste- v. Cartarescu -”De ce iubim femeile”, care traduc literar proverbiala “picatura chinezeasca”, contrapusa lui Marguerite Yourcenar “Povestiri Orientale”, aceeasi editura, aceeasi serie…)..Despre ideile de care spuneam mai spus…
1. as spune ca e un trend general in literatura dar si in stiintele teoretice pentru un soi de desirare discursiva..si cred ca desirare e postmodern dar bine spus……are de-a face in stiinte cu obsesia argumentarii excesive care contracareaza efectele relativizarii iar in literatura cu efectul de transa pe care il produce o carte corpolenta cu detalieri multiple si cu actiunea prevestita in capitolul 1 care incepe cu prima linie de dialog in cap4..dak ai norok . Asta se intampla tocmai din cauza discursului comercial pe care chiar tu spuneai ca suntem zilnik pliati, mai mult sau mai putin benevol. Sa spun cu alte cuvinte..disocierea literar/comercial(care nu a atins inca cotele unei antiteze pt. ca fie nu sunt astia cei 2 termeni perfecti, fie disocierea in sine nu este completa) capata amploare, iar artistii , care pana la urma si ei functioneaza cvasi-capitalist, au o oaresce afectare fata de fenomen ..fie constienta , fie inconstienta..Nu stiu daca se poate spune ca se retrag ei, frustrati de viteza in 800 de pagini, sau constienti de frustrarea universala a vitezei, scriu cele 800 de pagini in care sa ne retragem noi periodic pentru hibernare…

2.Toti aristii au mirajul “opera magnum”..care s-ar traduce in obsesia capodoperei..cum ar fi..daca chiar te-apuci si scoti o carte de 800 de pagini in niste conditii atat de anti-literare, ea trebuie sa fie o capodopera..

3.Faptul ca operele devin, cum am mai spus si chiar imi place sa spun corpolente, nu e neaparat un semn al faptului ca noi citim superficial. Ce stiu eu este ca sintagma “independenta textului” este un fel de amenintare. Astazi sa gandesti textul indepenent de context e aproape anti-stiintific, e ca si cum ai scote un canin din gingie…lumea vrea, daca nu este, macar sa se stie exacta. Textul are un mecanism de aparare…si pledoaria..ei bine..tocmai cele 800 de pagini(cred c-am ramas suspendata pe exemplul asta..sorry) care devin o apologie a experientei textuale..textul care vrea sa transmita dar se ante- si post-explica pt a preveni interpretarea. E rau ca textul devine o transa in sine pt ca noi nu ne mai permitem transa post-textuala sau “siesta literara” dar este bine ca textul ia atitudine.
Sa stii …cele 800 de pagini atit cuprinzatoare pot fi prinse usor in analogie cu ecranele panoramic din cinematografe, cu surround systems pt sunet, jocurile virtuale, shi toate experientele artistice si ludice care tind sa incapsuleze in loc sa deschida perspective.
Aici inchei pt ca am facut un eseu din asta deja ..shi vezi..imediat vin..cele 800 de pagini:))

Am decis astazi sa redirectionez blogul, dandu-mi seama ca a luat-o oarecum razna fata de proiectul initial care se impunea cu niste premize mult mai serioase. Conform acestei hotarari voi readuce tematica de acolo de unde a inceput, de la comentariile de pe alte bloguri, comentarii datorita carora acest blog exista. Cum as spune altfel..este o datorie..si un act de rememorare.

O alternativa ar fi sa il categorisesc astfel incat sa pastrez ambele tendinte..si cred ca o voi face, cu ocazia primului pahar de timp gol..dar acum nu vreau decat apa rece. So..my next post..asta va fi-un dus cu apa rece pt netrebnicia difuziei in small&stupid&cosy stuff. 

Aproape de fereastra mea…

The stranger sang a theme
From someone else’s dream
The leaves began to fall
And no one spoke at all
But I can’t seem to recall
When you came along
Ingenue

Ingenue
I just don’t know what to do

The tree-lined avenue
Begins to fade from view
Drowning past regrets
In tea and cigarettes
But I can’t seem to forget
When you came along
‘Life in Mono’, Mono, Great Expectations Soundtrack

Am inceput in ultimul timp sa rasfoiesc un pik mai mult prin blogurile oamenilor..seara, inainte de culcare, cand beau ultima cafea prefacandu-ma ca am sa stau treaza si am sa lucrez pana dimineata….in schimb…am parte de glume relaxante shi de vise cu zatz..ca sa zik asa.

Nu inteleg posturile astea excesiv explicative pe modelul unui dia-log. Adik..scrii un post..la inceput povestesti..e ok..pura obiectivitate(sau nu?!), dupa care iti expui punctul de vedere(foarte subiectiv ca doar d-aia e blog..nu?)..dup care..si aici vine partea tare…te infunzi intr-un epilog explicativ, care isi pierde treptat valoarea auto-explicativa, aia care e total indreptatita, si se transforma intr-un one man show incercand sa mentina un dialog cu un public inexistent.

Sa folosesti blogul ca sa dai raspunsuri utile..mi se pare..prea de ‘pagini aurii’ ca sa zik asa. Daca sunt chestii de impakt inteleg, raspunsuri pe care le spui pt ca de fapt vrei sa le racnesti, raspunsuri care nu se mai incadreaza in dialog pt ca dupa ele nu mai are nici o linie drept de existenta.. Dar sa incerci sa mimezi un dialog cu ajutorul postului de pe blog..mi se pare deja schizo-bloguiala. Nu!sunt sigura..un spirit retorik trebuie mentinut..adik sa poti monologa in voie ..dar oricand sub imperativul retoricii. E site-ul tau, e vocea ta..pt raspunsuri..draci..call me on my cell, write me a letter…sau..even better..I’ll surely call u back. Se prea poate, ca intr-o cruda zi de iarna toti pretenii mei, carora le e frig si stau afara, sa nu aiba acces la net si sa nu ma poata vizualiza cand le dau elegant raspunsul la strigat..pe blog!!

Stiti magazinele alea mici pline de vechituri de pe Covaci? Care acum au geramurile lustruite si firme inscriptionate intr-un stil french elegant cu litere aurite?

Acum 5 ani..nu erau deloc asa..erau efectiv o gramada de vechituri, bagate en-gros, impinse cu usa inuntru. Intram deseori p-akolo shi ma pierdeam printre sifoniere care miroseau a mucegai pana sa dau in sfarsit de un loc cu lumina si cu tinichele. Rochii si camasi interbelice stateau agatzate in cuiere vechi, d-alea cu trei picioare. Totul era ca un depozit din culisele de la TNB, numai ca lucrurile astea avusesera viatza, viatza inafara scenei..fusesera reale, simtisera pielea pe pielea lor de bumbac sau in, fusesera purtate ‘la sosea’, fusesera patate cu vin si desfranate, descheiate, dezbracate…Ce poate fi mai frumos la o haina decat faptul ca ea invaluie..si e atinsa.

In clasa a12a aveam o pasiune pt consignatii..de fiecare data cand chiuleam bateam Lipscani-ul in lung si in lat: Hanul cu Tei, Covaci..mai era una faina pe Magheru dar aia era high class. Am vizitat atunci, luni la rand, o palarie de pe Covaci. Un joben pe jumatate, rotunjit, in stilu anilor 20, facuta in Berlin, cu firma tesuta pe saten in interior. Era superba..nu-mi puteam dori atunci nimik mai scump si mai frumos. Costa atunci vreo 3mil juma..nu mi-am permis-o niciodata. La un mom dat vanzatorul innebunit imi zicea sa mai astept..ca daca nu se cumpara ii scade pretul…nu i-a scazut nicioadata..o intelegeam..pretul timpului nu scade.

Acum doi ani, in cj, am gasit o palarie aproape identica…dar nu aceeasi. Am gasit-o in capatul unei curti plina de buruieni, intr-o consignatie mica, unde hainele nu zaceau in cuiere, atarnate, ci in cufere, ca si cum ar fost in continua miscare. Era de ziua mea…mi-am cumparat-o jumate-jumate cu un coleg..care a fost impresionat, chiar daca nu intelegea frustrarea mea cu palaria. Era doar 500 de mii. In interior scrie: “extra-extra, Chapeux de Luxe, Adam, feutre veritable”. E captusita cu saten si are marginea interioara cusuta cu piele, e superba..dar prima dragoste nu va pierii niciodata. As vrea sa stiu in casa cui, in ce cuier zace palaria aia……de pe Covaci, si cine se uita in oglinda purtand-o pe cap..

Un somn greu de dupa-amiaza….genul ala de somn de dupa-amiaza din care te trezesti si ai impresia ca de fapt au trecut trei zile. Nu au trecut trei zile dar uite, dormind, consumand extenuarea, ma trezesc trei ore mai tarziu…intr-un moment gol, gol de toata lumea care conteaza. De obicei ma simt bine cand stau si invat la 8 seara sau stau pur si simplu si navighez aiurea, pt ca stiu ca sute, mii de oameni cu quasi-aceleasi optiuni ca si mine fac chestii similare- adik nimik extraordinar.

Astazi parca nimik nu mai e la fel, la 8 seara. M-am trezit din somn si parca nu auzeam  aceleasi murmur- pe strada, pe net. M-am trezit exact ca si cum ar fi seara zile de 1 ianuarie si eu as fi pierdut in somn Revelionul.

Asta seara, la ora 20:40 toata lumea cunoscuta si necunoscuta mie, dar pe care as fi dat cu siguranta doi bani…e la concert. Ma simt din nou back to 5th grade si imi spun mie insami….am recidivat, sunt varza, sunt un outsider. Aum doua luni ma dadeam mare ca am sa fac pe d**cu in patru si am sa fiu akolo, cu orice pret..de atunci insa, multe s-au intamplat:

un frate prea lenes sa ma asculte si sa ia bilete cand trebuia

o licenta care si-a iesit un pik din matca, ca o dama plina de pretentii

s-a intamplat..situatia propriu-zis: scrisul, examenele, vremea aiurea, lipsa de non-griji si de timp dedicat mie…

Azi, dupa cel mai greu si stresant examen din viata mea, ultimul din facultate, dupa multe nopti dormite aiurea, dupa enspe mii de restrictii provocate din dorinta de a merge mai departe, de a razbate si a termina odata si-odata facultatea; dupa ce m-am trezit ca si cum as fi pierdut Anul Nou si toata lumea e mahmura si povesteste spumos in jurul meu, stau si ma gandesc pt prima oara in viata mea daca nu ar fi fost oare oleaca mai bine sa fiu un copil descreierat. Sa fii spus la un moment dat: fuck off! ma pish pe licentza voastra..ma duk la Bucuresti sa ma distrez si sa ma imbat, sa ascult muzika care imi place pe un stadion care  vibreaza, sa traiesc si eu un mom de unison, sa fiu jmechera, sa ma trezesc a doua zi cu rimelul cazut..dar sa spun: Hey..I know! i’ve been there…

O veveritza si-o tragea cu o aluna. Vine vulpea: “Are you fucking stupid?” “No, I’m fucking nuts!”

Asta seara un prieten de-al meu mi-a zis ca si-ar dori sa fie usuratik…
 

X : spune-mi cum sa incep
Cris: want advices from a pro?
X: yep
Cris: paai
Cris:…………

 no1. Get it started
suna intr-o seara (neaparat in timpul saptamanii) doi dintre prietenii tai cei mai betivi shi usuratici (nu conteaza dak ii detesti momentan sau dak nu  ai mai vorbit cu ei de luni de zile).
Iesi cu ei la o bere (neaparat in localul ales de ei).
Comanda o bere (exact aceeasi marca cu ce comanda ei..sau bere+vodka dak ei asta vor).